Cât e înalt şi cât e zare,
Fiinţe-n cer şi pe pământ
Cunosc puterea Ta cea mare
Și spun cât eşti de Drept şi Sfânt;
Dar mai frumos e cântul meu:
Cât m-ai iubit ştiu numai eu.

Tu sui genezele-n lumină,
Splendori ce nu se mai sfârşesc,
Orice făptură Ţi se-nchină
Din neam ceresc sau pământesc;
Dar și mai fericit mereu,
Cât m-ai iubit știu numai eu.

Şi lumi de lumi se-ntrec să spună
Din cer în cer cât eşti de Bun...
Se risipesc şi se adună
Pe măreții ce nu apun;
Dar e ceva ce-i doar al meu...
Cât m-ai iubit ştiu numai eu.

Alerg 'naintea slavei Tale
Ca zorii pe rotund de zări,
Buchetul meu de osanale
Pe-abia trezite depărtări;
Dar mai frumos repet mereu:
Cât m-ai iubit ştiu numai eu.